Try a little tenderness

Mic indeptar de viaţă:
Iubeşte din tot sufetul, fără frică de ridicol, de singurătate, de cool.
Trăieşte clipa momentului actual ce are loc acum, relativ la chiar acum aici şi cu intensitate maximă(care avusese loc înainte de-a te gândi macar la el)!
Închide televizorul!
Simte!
Cugetă!
Pipăie!
Adulmecă!
Gustă!
Oferă-te!
Dacă nu inţelegi, ai aici un grafic...
https://www.youtube.com/watch?v=UnPMoAb4y8U

Revelaţia (erata) misovagină

Şi femeia poate inţelege omul. RAR.
Femeia nu va precupeţi niciun efort in a-ţi arată cât de mult ai greşit -bine-nţeles, niciodată  într-o cheie constructivă. şi cat de tare te faci da cacao chiar şi când nu e cazul.
Dar cine stabileşte când e cazul ţi când nu?
Daca nu se aplica, se face da cacao chiar ea insăsi ca sa nu se contrazică pe sine.
A doua zi îmi pare rău tot mie...
Te iubesc din tot sufletul iubirea şi tovarăşa mea, soţia mea!

Magazinul de vise

În 1996 am aderat la o reţea de vânzare MLM (amway)şi americanii mă întrebau care e visul meu...
Românii sunt oameni fara vise- îmi spuneau.
Daca întrebi un american, imediat îţi va spune că vrea o casă mai mare, o maşină mai mare sao o p... mai mare, orice, dar să fie mai mare.

Atunci m-am întristat oleacă... dar acu mă întreb din nou: care e visul meu, al soţiei mele, al fetei mele, le întreb şi pe ele dar tot nu mă lămuresc intru totul. Noi suntem ca trestia în vânt, de ce naiba nu putem să avem şi noi vise, idealuri, năzuinţe. Asta am învăţat şi la curs. Daca n-ai obiective SMART nu poţi realiza nimic.
What is measurable is duable, zice americanu, şi nu greşeşte deloc când vine vorba de biznis.
Când eram copil şi vedeam un avion, îmi doream să mă fac aviator(era şi o melodie), dacă mergeam la frizerie şi vedeam cu câtă măiestrie mătura frizeriţa părul de pe jos, vroiam să mă fac măturător, la piaţă vroiam pieţar, la bordel... nu am fost cu tata.
GHINION.(celebru proverb german)
E POSIBIL acum să ignor momentul ACTUAL pentru a mă concentra pe VIITOR în permanenţă?
Nu e destul de frustrant? obositor? Dacă n-aş avea limitări de timp şi bani, ce mi-aş dori să fac începând de mâine? ce fecem cu ACUM? seducator planul, nu?
Ce fac acum de fapt? Mă uit MULT la tv? da. lenevesc? da. Mai dau greş? cam da... Nu e cam seducător să vezi totul în viitor în timp ce ACUM-UL e praf?
Fsst! Se aude berea in desfăcător, iar capacul cade cu zgomot prelung; Nu stiu ce mi-am dorit eu pentru viitor, dar berea asta se pare că-şi propusese să evadeze în seara asta.
BUN PLAN!

Niciun sens n-are

Pe masura ce imbatranesc sunt tot mai carcotash:

Mi-e scarba de politica. Ma trezeam vorbind mai deunazi cu destula patima despre unul sa altul ca ce-a facut; da stai sa vezi ce-a facut celalt.. Cakat shit cum zicea un clasic din fosta Academie Catzavencu "Tetelu' din jurnalu' cu acelasi nume.
S-a ales prafu'. What's in this for me? Nooo! prea materialist! Nu vreau sa sun patetic sau prerenascentist, dar ce se va alege? Ce-ar vrea copiii lor sa se povesteasca despre ei la o adica?
Ma chiaburesc, fur pe toata lumea! Las sa moara batranica de la farmacie: a vrut sa pacaleasca sistemul si sa ia aspirina moca? Eu sa fiu sanatos si sa ma scot!
Pentru ce? Pentru cand? Nu se mai nasc adevarati barbati de stat cum iereau odinioara!
Fără vrajeala: Stefan a fost si el curvar, betiv, ofticos dar a lasat, mai nene ceva dupe el; parca s-a gandit si el nitel la neamul lui ! Mare om! Eu ce sansa am? Ca om politic? Eu, un cetatean cu credinta si dorinta de propasirea neamului? Tre' sa am sansa sa ajung in frunte sa dau de stire norodului de iubirea ce i-o port. Cum? Dau ceva spagi sa urc in sistem, platesc ceva campanii, ma indatorez, si castig!
Ce? Alegerile. Si apoi, ce fac?
 Platesc "principalu" si dobanda la clientela.
Nu mai inteleg nimic.
Tu?

"Divide et impera" devine "complică şi controlează"

Ăsta-i şi motivul pentru care n-am mai scris de aproape doi ani: e din ce în ce mai complicat sa ai un cont de blogger. Bătrânul gugăl ştie oricum toate conturile pe care le ai, codurile, parolele pin-urile şi te lasă până ţi-i lumea mai dragă.
Când vrei să postezi ceva, începe sarabanda mărturisirilor: trebuie să te conectezi la familia gugăl, să-ţi recunoşti toate păcatele(alte conturi), parolele, numerele de telefon, etc. Iar după câţiva ani de hârjoneală pe blog, big G poate să îţi şteargă blogul pentru că i se pare irelevant. Sau doar câte o postare pe ici pe colo...
La fel cum face feisbuk cu comentariile: nu le mai publică cronologic, ci în ordinea importanţei- relevanţei.
Ce vorbeşti! Cine hotărăşte importanţa sau relevanţa unui comentariu? Te-ai putea gândi că e vreun robot. Aşa e, dar la subiecte sensibile nu mai e robot, e moderator. FB a devenit sursa suprema de informaţii, de părere unanimă, de putere absolută de influenţare a opiniei publice. S-au câştigat alegeri pe schema asta( sau asa ni se spune).
Ca să revin la complicitatea complicării lucrurilor, a avut cineva curiozitatea să citească( şi să înţeleagă) vreo factura de la EON( curent sau gaz)?
Chiar dacă vine cu o pagină A4 de instrucţiuni, eu nu am reuşit să pricep nimic. Îmi imaginez că majoritatea lumii doar plăteşte resemnat. A renunţat la încercarea de a pricepe gogomania aia cu ani în urmă.
Dacă nu plăteşti, devii irelevant şi te deconectează în 24 de ore.
La fel procedează şi cei de la apă.
Sau cablu.
Sau banca.
Sau telefon.

Nu-mi place să am dreptate în astfel de cazuri, dar suspectez că e aproape momentul când va apărea o soluţie salvatoare la toate aceste probleme: vreun card atotputernic, sau vreun cip sau altceva care să le rezolve pe toate...
Si atunci să vă ţineti...

Locuri de muncă

Locuri de muncă

1. Definiţie: Pentru muncitor, este locul unde se duce să presteze o muncă şi de unde aduce un venit constant in familie. Pentru CREATOR este motiv de luat şpagă sau diferite avantaje, de distrus planeta, de contrazis orice altă lege a firii sau a bunului simţ sau a unei naţiuni/stat.
2. Caracteristici:

·        Conformitate cu pregătirea programata din scoală sau mai târziu(recalificare)

·        Stabilitate in timp adică pe termen lung sau scurt

·        Nivel salarial de la femeie de serviciu la pilot de transatlantic

·        Nivel de căutare de la şlefuitor de diamante la ospatar

·        Nivel regional de căutare: “pescuitor de perle la Bârlad”

·        Nivel actual de căutare: IT-ist in epoca internetului

·        Grad de specializare

·        Grad de accesorizare: ai nevoie de şurubelniţă sau de  aparat RMN?

3. Conceptualizare evolutivă
• Meseria- de la prostituţie la pictor de biserici. Era independentă, toţi erau intreprinzători. Pentru lucrări de anvergură, se foloseau sclavi. Cele mai complexe meserii: arhitect, constructor, astronom, medic/vraci, filosof.
• Scoala- a apărut datorită cererii de specialişti; ei işi doreau să devină fie intreprinzatori in domenii diverse, fie angajaţi in ateliere, intreprinderi sau proiecte mai complexe. De la elev, ucenic, intreprinzator, maestru(poate preda in scoală).
• Angajaţii pionieri: erau  puţini şi destul de specializaţi: ziaristi, agricultori pe plantaţii, vânatori-pescari, tipografi, chelneri, şi o mulţime de calfe şi ucenici in toate atelierele si prăvăliile. De aici urmau să se cearnă catre specializare, măestrie, independenţa sau sclavie veşnică.
• Linia de producţie in epoca (pre)industrială avea nevoie de sute de semispecialişti semicalificaţi inlocuibili şi fără pretenţii majore, disponibili la faţa locului(fabrică) şi dispuşi la relocare sau concediere rapidă. Acum apare nevoia de mulţi la fel in toate domeniile: aprovizionare, producţie, servicii, vânzare, presă, construcţii, transport, război(aparare-armată).
• Capitalistul controlează capitalul, mijloacele de producţie si forţa de muncă şi promite in schimb un salar ce acopera nevoile intregii familii( soţia stă acasă si ingrijeste familia). Apar şcolile superioare de specialişti, de management, băncile şi bursele, se dezvoltă francizarea si globalizarea odată cu comunicaţiile şi transporturile trancontinentale. Se pun bazele marilor afaceri şi a controlului global generat de noua ordine mondială.
• Tunuri, război, reaşezare a hărtilor naţiunilor, foamete. După Primul război mondial, lumea se separă in comunişti şi capitalişti. Ambele orânduiri descurajează spiritul intreprinzător şi independenţa. Oamenii care nu au serviciu o duc destul de greu şi de inconstant; sunt vulnerabili la intemperii, recolte slabe, criză economică.
• A avea un loc de munca.  O opţiune viabilă in condiţii de criză, instabilitate monetară şi politică; lumea era in fierbere şi aşa a rămas până după 1945. Comuniştii au interzis orice capital privat şi deci puteai să fii doar angajat la stat. In capitalism sindicatele slabe şi corupte nu iţi dădeau mai multe opţiuni decât un salar modest la mâna proprietarului de atelier. Cei mai norocoşi erau cei cu scoală mai multă( cine işi permitea) care optau pentru meserii mai bine plătite şi condiţii mai bune( medici, arhitecţi, ingineri, avocaţi, politicieni) sau deschideau mici ateliere/ prăvălii de servicii specalizate: criotorie, cizmărie, reparaţii, frizerie etc.
• După război. Controlul a fost preluat de către capitalişti şi nu mai fost cedat de atunci. Bancherii conduc guvernele, statele, resursele, tot. Devine din ce in ce mai greu să fii sau sa devii intreprinzator. Foştii mici independenţi, au ajuns să se bucure de un loc de muncă de unde să ia o pensie. Afaceri mici se inchid cu zecile in fiecare zi sub talpa necruţătoare a multinaţionalelor care mătură tot in calea lor: reţele de hipermarketuri, fabrici de bunuri de consum cumpărate pe nimic sunt unite acum in mari consorţii transatlantice. Nimeni nu poate concura cu aceşti giganti.
• Şcoala zilelor noastre. Te invată istoria dictată de masoni, geografia aşa cum o văd ei, ceva limbi străine(sa te poţi angaja in firme străine) şi cam atât. Matematica e tot aia de acum 5000 de ani(sic!). Nu mai ies meseriaşi de pe băncile şcolilor. Nimic despre bani, despre bănci, despre sistemul global de indobitocire media. Dupa 12 ani de scoala constati că nu ştii să faci nimic. Exista ceva protecţie socială care te ajută să nu mori după terminarea şcolii şi care te duce la târgul de joburi care se ocupă cu ocuparea forţei de muncă. Care?

4. Cum o vede capitalistul?
• Turma buimacă e numeroasă, proastă si flamandă.
• Cel care “oferă” locuri de muncă unei comunităti devine stăpân suprem asupra oamenilor, resurselor, banilor, viitorului comunităţii( vezi Roşia Montana sau Paşcani).
• Crearea de locuri de muncă devine cea mai de preţ monedă in cadrul negocierii unei investiţii sau exploatări de resurse intr-un loc dat.
• Totul e pe bani. Deschid când vreau şi unde vreau. Dacă nu mai merge, trag obloanele şi mă inteleg cu sindicatul pentru ceva “exit bonusuri”( vezi marea investiţie Nokia de la Şucu)
• Nu contează oamenii, sorţile lor, visurile aspiraţiile, viitorul lor sau al comunităţii, consecinţele lăsate de acţiunile mele. Am cu ce plăti ceea ce cred eu că valorează in bani eventualele daune create de mine( vezi iazurile de decantare, albiile de râuri secate sau câmpurile petrolifere care vor rămâne pustiite pentru totdeauna).
• Odată ce am oferit un loc de muncă cuiva, am un ascendent asupra acestuia in orice negociere( casa, teren etc). Vezi Codăeşti-Vaslui.
• Mă laud cu crearea şi oferirea de locuri de muncă uitând să menţionez că aste e doar o reparaţie a unei catastrofe căreia tot eu i-am dat nastere: eu am creat si intreţinut masa critică de oi hapsâne, neputincioase care nu ar fi existat dacă nu deschideam eu un hypermarket care a dus la inchiderea a 50 de magazine de cartier( vezi expansiunea Kaufland). Pe sistemul problema- consecinţe-soluţie.

5. Cum o vede politicianul:
• Izvor nesecat de imbogăţire, manevre politice, decizii pe picior si ocolirea legilor. Şi acum atentie la cel mai important punct al analizei:
• Subiect extra-sensibil ce imi da mana libera sa ocolesc orice lege si sa imi ating scopurile pozând totodată in salvatorul naţiunii.
• Turma nătângă si credulă mă va vedea ca pe un salvator si mă va vota.
• Tabelele cu statistici sunt mai puternice dacăt o armată cu 100 de bombe nucleare. Oricum tot eu fac tabelele :))

6. Realitatea zilelor noastre

Pro

• Se mai poate incă trăi cu filosofia ocupaţională. Omul simplu se inscrie in sistemul educational de la creşă- grădiniţă-şcoală până la un loc de muncă(chiar conform visurilor lui) bun şi ajunge la pensie reuşind să-şi intreţină familia, să-şi perpetueze specia şi să lase speranţa unei vieţi mai bune pentru urmaşii săi.
• Nu putem fi toţi patroni, intreprinzători sau lideri. Aşa e lăsat de la Dumnezeu să fie şi aşa va fi mereu.
• Cineva trebuie sa planteze cartofi, altcineva trebuie să se murdărească de sânge in abator, iar o cu totul altă persoană trebuie să asigure igiena in toalete. E loc pentru toţi sub soare.
• Oamenii sunt ocupaţi, produc plus-valoare, merg la cumpărături, economia duduie, se plătesc impozite şi taxe, ţara se dezvoltă. E ok.

                 Contra

·        Din actualul sistem educaţional nu prea ai de ales. Nu-ţi oferă alternativa educaţiei de calitate. Iţi ascunde lucruri esenţiale despre viaţă, bănci, finanţe, control, dominaţie.

·        Perpetuăm la nesfârşit un sistem care se vede de la o poştă că e viciat.

·        Când incepi să te gândeşti la viaţă şi la viitor, eşti deja aproape de terminarea liceului. Te complaci apoi intr-un job de casier la car-fur(numele provine din descrierea activităţilor de bază) pentru a-ţi putea permite să scoţi o fată la un suc, şi până să-ţi dai seama, ai 45 de ani, un copil veşnic flămând şi n-ai văzut marea decât la ştirile de la ora 5. Deja nu mai ai de ales(dacă ai avut vreodată). Termini de achitat ratele la smartphone şi aştepţi pensia. Destul de trist.

·        Foarte puţini oameni sunt angajaţi din pasiune pentru ceea ce şi-au dorit să facă. Foarte puţini fac ceea ce şi-au dorit sau işi doresc. Visurile li se schimba după planurile de investiţii ale multinaţionalelor. Te califici la locul de muncă pentru că cineva a “creat” noi locuri de munca inchizând fabrica la care ai lucrat 30 de ani ca să facă un MALL de mare angajament care va deveni depozit de silicoane dupa 5 ani dacă o ţine tot aşa cu recesiunea asta…

·        Dacă iţi faci timp de o retrospectivă(in pauza de publicitate) pe la 50 de ani constaţi că ai muncit o viaţă intreagă pentru un televizor si o saltea ca a  Nadiei Comaneci. Şi te rogi să nu apuci pensia când vezi atâta umilinţă la vârstnicii de lângă tine.

·        Sclavie inseamnă tocmai să nu ai de ales. Să mergi inainte cu turma fără să ai timp de intrebări. Munceşti cu abnegaţie şi seninătate.

·        Şi frica in care trăieşti e istovitoare. Dacă te dă afară din serviciul mizerabil, ce ai să faci? Groaznic!

·        Plăteşti nişte sume colosale sub formă de impozit, asigurari(asta e cea mai bună glumă), ajutor de şomaj şi pensie. Ai optiuni? Nu cred. Trebuie să plăteşti. Pardon! Ţi se opresc din capul locului, ca să nu-ţi vină idei. Aşa li se opreşte şi capitaliştilor sau politicienilor? Mai gândeşte-te.

·        Şeful.

·        M-am străduit din răsputeri să iasă 10 bulleturi la “contra” dar nu imi mai vine nimic in minte. Şi e destul de târziu iar maine trebuie să merg la seviciu.

Doamne fereste! Bat in lemn!

Schimbare de paradigma in "bucuria saracului"

Toată lumea ştie ca bucuria săracului e chiar accesibilă. Şi e ieftină. Adică nu te costă mai nimic. Sau chiar nimic. Te bagi in pat cu consoarta( musai si ea saracă lipită) si vă lipiţi unii de alţii până se umple casa de puradei.... Aşa erea odată bucuria săracului. Şi era chiar mişto!
Acu nu se mai face... Nu se face sa stai aşa a prost să te lumeşti cât e ziua de lungă. De foame sau de sete...
Acu lumea are televizor sau plasmă. Şi trebuie sa meargă necontenit pe tocşouri. Sau pe scandaluri: oau biz sau kapatos sau simona gherle sau măruţă.
Ar fi de toată bafta să te trezeşti în mijlocul unei conversaţii şi să nu ştii ce mai face zăvoranca sau latino lover, poponetz sau simona sensual.
Să mor eu,  ajungi să vezi televizoarele mergând ore în şir şi nu ştii decât ca e breching nius peste tot indiferent dacă a intrat becali în pârnaie sau a scos salam un nou hit. Glorios.
Ieşiseră 6000(şase mii) de oameni în stradă la Bârlad pentru a se opune explorării si exploatării gazelor de şist si nicio televiziune nu a catadixit să transmită vreo ceva. Poate nu au aflat sărmanii de ei... dar  toţi erau prezenţi acolo şi nu a interesat pe nimeni o ştire atât de searbadă. Oare?