3:07

E un nou model de Peugeot? Atunci de ce e AM? Si de ce s-a schimbat?

Pentru ca e ora. Ceasul. Timpul betivule…

Asta e micutul dreptunghi din dreapta jos pe monitor. Ora exacta! Deja e prea devreme sa imi fac reprosuri ca ma culc prea tarziu, ma gandesc.

Am un sentiment ciudat. Pentru prima oara in viata mea sunt emotionat dar nu reusesc sa definesc clar de ce.

Sunt suparat sau bucuros? Cale de mijloc nu e. Sigur tre’ sa ma decid cumva:

Dupa ceasuri intregi de whisky , Antena 3 si Realitatea a venit vestea super media; Ponta l-a facut varza pe Geoana. Asta da stire!

Ceasuri intregi trusturile media ne-au bombardat cu stiri, reclame si News Allert de la fata locului. Deabia mi-am permis sa merg sa ma pis( in calupurile de reclame, evident)

Cablistii sunt multumiti. E.on asijderea. Guvernul radiaza. Petrom a mai scumpit oleaca .

Economia duduie. Copiii si-au pierdut alocatia! Parintii mei isi pierd pensia! Tre’ sa va ia, tata ceva… Parazitii stiau ceva! Astea-s versuri de acum 12 ani!!!

Ne trezim adesea luand parte unuia sau a altuia intr-o lupta “electorala”, o ecuatie cu suma zero. Ca un bilant contabil. Un politician a castigat si evident altul a pierdut. Vor fi miltumiti si nemultumiti. Asta va tine pulimea ocupata.

In 2000, Bush a castigat cu cca. 57000 de voturi in defavoarea lui Al Gore. In 2009 Basescu a castigat cu cateva zeci de mii de voturi in fata lui Geoana. In 2010 Ponta a castigat cu 80 de voturi in fata lui Geoana. Oare chiar suntem mereu asa de lipsiti de imaginatie? Suntem doar 2 tabere? Mai bucuros eram cu Urania care ne imparte in 12 tipologii distincte de oameni si de destine. Dar doua? Democrati sau republicani; laburisti sau conservatori; stanga sau dreapta e tot ce mai putem sa vedem? Parafrazand o reclama la o banca poti fi greiere si cheltuiesti sau furnica si economisesti. Si e OK! Pe naiba!

Nu mai avem identitate. Ne identificam cu brandurile, cu politicenii. Ce-s aia?

Oameni care au facut un legamant sfant cu compromisul. Oameni(zau?) care si-au facut o doctrina din a minti, din a fura, din a nu simti nimic pentru nimeni si nimic.

"Unde esti tu Tepes, Doamne? Ca punand mana pe ei,
Sa-i impartzi in doua cete, in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni "

Pana si Eminescu stia ca vor fi doar doua tabere. Tu inspre care te indrepti?

Inchide televizoru si incepe sa gandesti pentru tine!

Toni St. Scribu

taranul urban

Ţăranul urban

Nu ştiu alţii cum sunt, dar ăsta urban te lasă pur şi simplu cu gura cascată. Aşa cum Monet impresionează prin culoare, ţăranul urban impresionează printr-un cocktail de, gesturi şi dume pur şi simplu unic.
Puţina lume se poate lăuda că n-a avut niciodată nevoie de serviciile lui. Priceput ca nimeni altul, disponibil şi spontan, ţăranul urban e întotdeauna gata să se ia la trântă cu o chiuvetă defectă, o ţeavă crăpată sau orice alt utilaj scăpat de sub control .
De remarcat este faptul ca Dumnealui nu se multumeşte niciodată sa-şi vadă de treaba lui unsuroasă. Nooooooooo. El trebuie sa impartăşească lumii din inţelepciunea sa ancestrală: slobod la gura şi cu mintea odihnită, e pregătit în permanenta sa ofere consultanta fiscala, bursiera sau de orice alta natura.
Asa m-am pricopsit si eu la un moment dat cu nevoia imperioasa de mana(si gura) de lucru. Am angajat o echipa de cetateni comunali pentru oarece trebi. Oameni deosebiti. De noi. Am remarcat la acea vreme un aspect ciudat legat de creativitatea taranului urban atunci cand vine ora mesei: adica ” in timpul lui douaspe” in termeni colocviali: el cand vine la serviciu isi cumpara de mancare de pe la chioscuri. De obicei pateu. O cutie de pateu, o paine, o ceapa si o vodka. La kil. Vodka. Nu au nevoie de nimic altceva: cutit, pahar, servetel sau cos de gunoi. Taranul rupe painea, deschide conserva si unge cu dibăcie tot pateul pe pâine cu chiar capacul de la conserva. Apoi arunca expert un praf de sare peste sandwich cu unghia de la degetul mic care este evident mai lunga decat celelalte. Oau! Am spus la vremea aceea… Super tare!
Am povestit patania amicilor mei cu care m-am cocosat de ras si as fi ras si astazi daca nu s-ar fi produs una mai criminala:
Ma indreptam ieri catre echipa de muncitori cand ma suna a’ meu si-mi spune sa cumpar ” niste trei in unu”. Ma opresc la chiosc, cumpar plicurile cu pricina si nu pot sa nu remarc noua forma a plicului: acum nu mai e pătrăţos; este alungit.
I-am servit pe oameni, si pe drum spre casa râdeam singur si ma gandeam ce departament de cercetare puternic au companiile de cafea: in afara de faptul ca ai in plic tot ce-ti trebuie: cafea, zahar si lapte, la final cu ce amesteci in cafea? Cu plicul!
God bless cowboys!

Toni St. Scribu