EKILIBRIUM

E foamete-n Parâng şi-n crâng.
Îşi potrivesc mai ruginite fiarele- plugarii
Că nu-i de treaba- zic şi căcănarii
De când cu criza mondială, spumegând.

Absurdul colcaie de voci postume
Ce dat-au viata sensului etern
La fel de inutil privea si  naşu-n tren
Plamada rostului corcit in crâşme.

 As vrea mai mult sa zic decât atunci
Când nu  ştiam cuvinte care va să zică
Profundul viers de prin faptura-mi mică
Va fi-ncercat sa mi-l suprime-n vorbe lungi.
 
La ce m-am luat? Nu-i clară-a mea misivă
Sunt musafir sau sunt vestitul cerber?
Sunt pe ecran sau ma primesti in server
Ofranda-i dau lui Google : doar coliva...


                        Ma simt norocos.
                         Mă jur!
                          Error 404
                         Bagă-ţi eroarea-n cur!

Despritzibus non disputandum

Nu stiu Halloweenul cum a iesit, dar eu cand ma gandesc la sfintii arhangheli Mihail si Gavril inteleg de ce-a venit din nou comisia FMI in Romania.
Treaba merge prost: romanii nu inteleg dregatoriile comunitare si n-au inteles nimic din sfanta sarbatoare de toamna decat ca nu se munceste indiferent in ce proiect esti bagat, se cumpara cadouri neinspirate , flori vestede la supra-pret si se face un plin de motorina sa blocam toate strazile urbei de la Barlad la Calafat.
Altfel, bem tot ce au aia in pub(birt), tragem cate un shot mai despre ziua( cinzeaca) si spagem ultimul ban inainte de a intra in casa pe sistemul raposatului din cvintetul New-york-ez cu paru' lins si fata-i alba: that's it!(doar e sarbatorit si el).
Uneori ma surprind chiar si pe mine in subtilitate si nu pot sa nu ma intreb: Oare se prinde cineva?
Dar ma incurajez la gandul ca n-or fi toti asa de beti ca mine cand or citi.
Si-mi amintesc un banc groaznic de bun:
Doi vechi prieteni: un surd si un orb se hotarasc sa isi faca o trupa sa cante pe la chefuri.
Zis si facut, se apuca oamenii de treaba, si la un chef mai spre dimineatza, cel orb il intreaba pe cel surd:
-Ia vezi: lumea mai danseaza?
La care surdul ii raspunde: dar noi mai cantam?
Fiti cu bagare de seama!
Toni

Plictiseala si pe feizbuc

Imi fac rost de o seara sociala sa mai stau cu ba'etzii pe facebook: imi iau un laptop de tip six pack(5+1 gratis de la Timisoara) si ca sa fiu sigur ca ma scot, mai iau si un hard de 7 Giga(Calarasi  XO) si ma duc la Huck- un amic foarte sociabil. Acolo mai vine si Sorin zis IT-stul cu un memory stick de anu' trecut de la tac-su. E imbracat in nuiele. Sticku'.
Incepem sa postam. Socializam, ne imprietenim, si iar postam. Ne place place, place!
Preferam sa socializam la Huck pentru ca are un server mare cu cooler puternic. Iar el e un foarte fin editor...
Nici nu terminam de dat 10 like-uri si apare moderatoarea lui Huck care ne invita sa ne inchidem conturile ca am postat destul.
Desi suntem destul de iradiati de la privitul "pe sticla" am cazut de acord sa mai navigam pe cateva platforme de socializare. Dar unde?
Mai bine hai la "internet cafe" iar pentru trafic o sa abordam varianta "pay per click".
Am avut un trafic fabulos toata noaptea de-am ajuns la mine-n hub cu procesorul varza.
Se para ca si cu baietzii o s-o mai raresc o vreme.
Mergem doar pe messanger.
Sau cine stie: la iarna poate-mi fac propria mea retea de socializare si va astept sa ma accesati.
Vorba ceea: Click cu click se face blogu...