Locuri de muncă

Locuri de muncă

1. Definiţie: Pentru muncitor, este locul unde se duce să presteze o muncă şi de unde aduce un venit constant in familie. Pentru CREATOR este motiv de luat şpagă sau diferite avantaje, de distrus planeta, de contrazis orice altă lege a firii sau a bunului simţ sau a unei naţiuni/stat.
2. Caracteristici:

·        Conformitate cu pregătirea programata din scoală sau mai târziu(recalificare)

·        Stabilitate in timp adică pe termen lung sau scurt

·        Nivel salarial de la femeie de serviciu la pilot de transatlantic

·        Nivel de căutare de la şlefuitor de diamante la ospatar

·        Nivel regional de căutare: “pescuitor de perle la Bârlad”

·        Nivel actual de căutare: IT-ist in epoca internetului

·        Grad de specializare

·        Grad de accesorizare: ai nevoie de şurubelniţă sau de  aparat RMN?

3. Conceptualizare evolutivă
• Meseria- de la prostituţie la pictor de biserici. Era independentă, toţi erau intreprinzători. Pentru lucrări de anvergură, se foloseau sclavi. Cele mai complexe meserii: arhitect, constructor, astronom, medic/vraci, filosof.
• Scoala- a apărut datorită cererii de specialişti; ei işi doreau să devină fie intreprinzatori in domenii diverse, fie angajaţi in ateliere, intreprinderi sau proiecte mai complexe. De la elev, ucenic, intreprinzator, maestru(poate preda in scoală).
• Angajaţii pionieri: erau  puţini şi destul de specializaţi: ziaristi, agricultori pe plantaţii, vânatori-pescari, tipografi, chelneri, şi o mulţime de calfe şi ucenici in toate atelierele si prăvăliile. De aici urmau să se cearnă catre specializare, măestrie, independenţa sau sclavie veşnică.
• Linia de producţie in epoca (pre)industrială avea nevoie de sute de semispecialişti semicalificaţi inlocuibili şi fără pretenţii majore, disponibili la faţa locului(fabrică) şi dispuşi la relocare sau concediere rapidă. Acum apare nevoia de mulţi la fel in toate domeniile: aprovizionare, producţie, servicii, vânzare, presă, construcţii, transport, război(aparare-armată).
• Capitalistul controlează capitalul, mijloacele de producţie si forţa de muncă şi promite in schimb un salar ce acopera nevoile intregii familii( soţia stă acasă si ingrijeste familia). Apar şcolile superioare de specialişti, de management, băncile şi bursele, se dezvoltă francizarea si globalizarea odată cu comunicaţiile şi transporturile trancontinentale. Se pun bazele marilor afaceri şi a controlului global generat de noua ordine mondială.
• Tunuri, război, reaşezare a hărtilor naţiunilor, foamete. După Primul război mondial, lumea se separă in comunişti şi capitalişti. Ambele orânduiri descurajează spiritul intreprinzător şi independenţa. Oamenii care nu au serviciu o duc destul de greu şi de inconstant; sunt vulnerabili la intemperii, recolte slabe, criză economică.
• A avea un loc de munca.  O opţiune viabilă in condiţii de criză, instabilitate monetară şi politică; lumea era in fierbere şi aşa a rămas până după 1945. Comuniştii au interzis orice capital privat şi deci puteai să fii doar angajat la stat. In capitalism sindicatele slabe şi corupte nu iţi dădeau mai multe opţiuni decât un salar modest la mâna proprietarului de atelier. Cei mai norocoşi erau cei cu scoală mai multă( cine işi permitea) care optau pentru meserii mai bine plătite şi condiţii mai bune( medici, arhitecţi, ingineri, avocaţi, politicieni) sau deschideau mici ateliere/ prăvălii de servicii specalizate: criotorie, cizmărie, reparaţii, frizerie etc.
• După război. Controlul a fost preluat de către capitalişti şi nu mai fost cedat de atunci. Bancherii conduc guvernele, statele, resursele, tot. Devine din ce in ce mai greu să fii sau sa devii intreprinzator. Foştii mici independenţi, au ajuns să se bucure de un loc de muncă de unde să ia o pensie. Afaceri mici se inchid cu zecile in fiecare zi sub talpa necruţătoare a multinaţionalelor care mătură tot in calea lor: reţele de hipermarketuri, fabrici de bunuri de consum cumpărate pe nimic sunt unite acum in mari consorţii transatlantice. Nimeni nu poate concura cu aceşti giganti.
• Şcoala zilelor noastre. Te invată istoria dictată de masoni, geografia aşa cum o văd ei, ceva limbi străine(sa te poţi angaja in firme străine) şi cam atât. Matematica e tot aia de acum 5000 de ani(sic!). Nu mai ies meseriaşi de pe băncile şcolilor. Nimic despre bani, despre bănci, despre sistemul global de indobitocire media. Dupa 12 ani de scoala constati că nu ştii să faci nimic. Exista ceva protecţie socială care te ajută să nu mori după terminarea şcolii şi care te duce la târgul de joburi care se ocupă cu ocuparea forţei de muncă. Care?

4. Cum o vede capitalistul?
• Turma buimacă e numeroasă, proastă si flamandă.
• Cel care “oferă” locuri de muncă unei comunităti devine stăpân suprem asupra oamenilor, resurselor, banilor, viitorului comunităţii( vezi Roşia Montana sau Paşcani).
• Crearea de locuri de muncă devine cea mai de preţ monedă in cadrul negocierii unei investiţii sau exploatări de resurse intr-un loc dat.
• Totul e pe bani. Deschid când vreau şi unde vreau. Dacă nu mai merge, trag obloanele şi mă inteleg cu sindicatul pentru ceva “exit bonusuri”( vezi marea investiţie Nokia de la Şucu)
• Nu contează oamenii, sorţile lor, visurile aspiraţiile, viitorul lor sau al comunităţii, consecinţele lăsate de acţiunile mele. Am cu ce plăti ceea ce cred eu că valorează in bani eventualele daune create de mine( vezi iazurile de decantare, albiile de râuri secate sau câmpurile petrolifere care vor rămâne pustiite pentru totdeauna).
• Odată ce am oferit un loc de muncă cuiva, am un ascendent asupra acestuia in orice negociere( casa, teren etc). Vezi Codăeşti-Vaslui.
• Mă laud cu crearea şi oferirea de locuri de muncă uitând să menţionez că aste e doar o reparaţie a unei catastrofe căreia tot eu i-am dat nastere: eu am creat si intreţinut masa critică de oi hapsâne, neputincioase care nu ar fi existat dacă nu deschideam eu un hypermarket care a dus la inchiderea a 50 de magazine de cartier( vezi expansiunea Kaufland). Pe sistemul problema- consecinţe-soluţie.

5. Cum o vede politicianul:
• Izvor nesecat de imbogăţire, manevre politice, decizii pe picior si ocolirea legilor. Şi acum atentie la cel mai important punct al analizei:
• Subiect extra-sensibil ce imi da mana libera sa ocolesc orice lege si sa imi ating scopurile pozând totodată in salvatorul naţiunii.
• Turma nătângă si credulă mă va vedea ca pe un salvator si mă va vota.
• Tabelele cu statistici sunt mai puternice dacăt o armată cu 100 de bombe nucleare. Oricum tot eu fac tabelele :))

6. Realitatea zilelor noastre

Pro

• Se mai poate incă trăi cu filosofia ocupaţională. Omul simplu se inscrie in sistemul educational de la creşă- grădiniţă-şcoală până la un loc de muncă(chiar conform visurilor lui) bun şi ajunge la pensie reuşind să-şi intreţină familia, să-şi perpetueze specia şi să lase speranţa unei vieţi mai bune pentru urmaşii săi.
• Nu putem fi toţi patroni, intreprinzători sau lideri. Aşa e lăsat de la Dumnezeu să fie şi aşa va fi mereu.
• Cineva trebuie sa planteze cartofi, altcineva trebuie să se murdărească de sânge in abator, iar o cu totul altă persoană trebuie să asigure igiena in toalete. E loc pentru toţi sub soare.
• Oamenii sunt ocupaţi, produc plus-valoare, merg la cumpărături, economia duduie, se plătesc impozite şi taxe, ţara se dezvoltă. E ok.

                 Contra

·        Din actualul sistem educaţional nu prea ai de ales. Nu-ţi oferă alternativa educaţiei de calitate. Iţi ascunde lucruri esenţiale despre viaţă, bănci, finanţe, control, dominaţie.

·        Perpetuăm la nesfârşit un sistem care se vede de la o poştă că e viciat.

·        Când incepi să te gândeşti la viaţă şi la viitor, eşti deja aproape de terminarea liceului. Te complaci apoi intr-un job de casier la car-fur(numele provine din descrierea activităţilor de bază) pentru a-ţi putea permite să scoţi o fată la un suc, şi până să-ţi dai seama, ai 45 de ani, un copil veşnic flămând şi n-ai văzut marea decât la ştirile de la ora 5. Deja nu mai ai de ales(dacă ai avut vreodată). Termini de achitat ratele la smartphone şi aştepţi pensia. Destul de trist.

·        Foarte puţini oameni sunt angajaţi din pasiune pentru ceea ce şi-au dorit să facă. Foarte puţini fac ceea ce şi-au dorit sau işi doresc. Visurile li se schimba după planurile de investiţii ale multinaţionalelor. Te califici la locul de muncă pentru că cineva a “creat” noi locuri de munca inchizând fabrica la care ai lucrat 30 de ani ca să facă un MALL de mare angajament care va deveni depozit de silicoane dupa 5 ani dacă o ţine tot aşa cu recesiunea asta…

·        Dacă iţi faci timp de o retrospectivă(in pauza de publicitate) pe la 50 de ani constaţi că ai muncit o viaţă intreagă pentru un televizor si o saltea ca a  Nadiei Comaneci. Şi te rogi să nu apuci pensia când vezi atâta umilinţă la vârstnicii de lângă tine.

·        Sclavie inseamnă tocmai să nu ai de ales. Să mergi inainte cu turma fără să ai timp de intrebări. Munceşti cu abnegaţie şi seninătate.

·        Şi frica in care trăieşti e istovitoare. Dacă te dă afară din serviciul mizerabil, ce ai să faci? Groaznic!

·        Plăteşti nişte sume colosale sub formă de impozit, asigurari(asta e cea mai bună glumă), ajutor de şomaj şi pensie. Ai optiuni? Nu cred. Trebuie să plăteşti. Pardon! Ţi se opresc din capul locului, ca să nu-ţi vină idei. Aşa li se opreşte şi capitaliştilor sau politicienilor? Mai gândeşte-te.

·        Şeful.

·        M-am străduit din răsputeri să iasă 10 bulleturi la “contra” dar nu imi mai vine nimic in minte. Şi e destul de târziu iar maine trebuie să merg la seviciu.

Doamne fereste! Bat in lemn!