duminică, 31 iulie 2011

prietenii

Ăştia sunt aceia care...
Sunt beţivi!
mama a zis să nu-mi pierd timpul cu ăia.
Sunt acolo!
Oportunşti!
Au ceva de spus!
pisălogi!
mă laşi...
te sună
Te cheamă
Te vor acolo...
de ce râd la glumele mele?
Ei sunt voi!
Ei sunt eu!
Vă iubesc!

titlu

Iar aici e cuprinsul.
Mai tre să mai gândesc la punctul culminant, deznodământul şi incheierea.
Cu final apoteotic...

marți, 5 iulie 2011

5 Iulie- o zi deosebita: am scapat de banca!!!

Motto:
E greu. A fost mereu; dar nu ca azi:
50% cântă, 50%-s bodzguarzi (zice Cheloo)

Poporul greu încercat de secole, popor subjugat, înrobit şi umilit dintotdeauna este şi masochist.
Dacă umblai prin partea locului cu multe secole în urmă şi întâlneai o persoană muncind, regula de bază era următoarea:

Înainte de creştinescul " Bună ziua" trebuia sa-l întrebi de-a cui este. Cine îi e stăpân? Pentru cine munceşte? Nimeni nu umbla slobod decât meseriaşii, boierii, dregatorii, latifundiarii.

Ţăranii munceau din tată în fiu pentru stăpâni. Căpătau apă insalubră, ceva cereale de mâncare, haine folosite şi o zi liberă pe săptămână(cu mult mai târziu, când s-a constatat că sunt mai eficienţi daca au timp să se odihnească şi... reproducă). Ei se numeau şerbi sau iobagi şi erau legaţi de glie, adică se vindeau odată cu pământul pe care-l lucrau. La orice tranzactie de acest gen, iobagii erau verificati să fie sănătoşi, apţi de muncă şi docili.

Ceea ce-i ţinea în viaţă pe aceşti oameni era speranţa. Speranţa de libertate şi frica de stăpân. O ecuaţie foarte bine echilibrată care funcţionează perfect de mii de ani.

Astăzi sclavia s-a abolit, drepturile omului veghează pentru libertate şi democraţie. ONU, NATO, UNICEF, OMS, FMI au grijă de securitatea, libertatea şi sănătatea mondială.

Oamenii pot în sfârşit să isi permită apă curată(la PET, ce-i drept), mâncare la discreţie( otrăvuri frumos ambalate din organisme modificate genetic), haine de tot felul(de la SH), maşini luxoase(care nu le aparţin de cele mai multe ori), şi servicii bine plătite la bănci sau companii multinaţionale de succes.

Acum avem 2 zile libere pe săptămână(ca să avem timp de cumpărături), portofelul plin de... carduri pentru care muncim asa cum a calculat banca până la pensie(după care devenim inutili), daca vrem să ne schimbăm locul de muncă(moşia pe care lucrăm) trebuie să fim verificaţi dpdv al sănătăţii şi apoi plătim asigurări obligatorii cam un sfert din venituri.

În plus, nu mai îndrăzneşti să întrebi pe nimeni "cine îţi e stăpân"? Cel puţin nu aşa de direct.

Când vezi un om muncind cu spor, e suficient să-l întrebi: Cu cine faci banking?

O saptamână excelentă!